Una dintre etapele lucrărilor care precedă construirea digului – acolo unde acest lucru este necesar pe baza măsurătorilor – este consolidarea subsolului.

Fotografiile noastre actuale au fost realizate la km 57, unde se desfășoară în mod continuu lucrările de consolidare a substratului prin metoda pilonilor de pietriș după metoda Keller.

Scopul acestei tehnologii, denumită oficial „compactare profundă cu adaos de pietriș”, este de a îmbunătăți, în cadrul procesului de îmbunătățire a solului, parametrii substratului existent care nu prezintă capacitate portantă, până la nivelul necesar: se compactează solurile granulare și afane, iar în solurile compacte saturate cu apă se introduce pietriș presat, accelerându-se astfel drenarea și consolidarea acestora.

Diametrul mediu al pilonilor de pietriș este de 50-60 cm, iar adâncimea lor este de 5-8 metri, însă aceste valori nu sunt constante, putând varia în funcție de parametrii solului.

Datorită tehnologiei utilizate, „forța de vibrație” orizontală împinge în sol o cantitate variabilă de pietre, în funcție de compactitatea fiecărui strat de sol, motiv pentru care diametrele pilonilor variază de la un strat la altul. În solul mai compact se presează mai puține pietre, iar în solul mai afânat/moale se presează mai multe, obținându-se astfel o capacitate de portantă omogenă a subsolului îmbunătățit.

În găurile preforate coborâm așa-numitul vibrator, apoi îl tragem în sus cu câțiva decimetri, în timp ce introducem materialul de umplutură în sol prin jgheab, până la vârful vibratorului. La coborârea următoare, vibratorul presează și compactează aditivul în sol în direcție laterală.

Pentru a obține o compactare adecvată, consumul de curent al vibratorului trebuie să se încadreze în intervalul 80 – 100 amperi.

Tehnica de fundație cu pietriș a lui Keller nu are niciun impact negativ asupra mediului. Se introduce în sol pietriș de origine naturală, care, odată compactat, conferă fundației rezistență la sarcină, fără a afecta în niciun fel starea inițială a mediului.